Lorena

Why do all good things come to an end?

Nu stiam de ce toata lumea asculta melodia asta, pentru ca, la inceput nu m-a atras defel, dimpotriva, aveam senzatia aia de „nu-mi place”… Insa cum sunt eu mai intarziata de felul meu, m-am pus s-o ascult mai atent si sa inteleg versurile… M-a intristat pentru ca povestea in sine e trista.

Am sa invat sa ma bucur de oamenii pe care ii am langa mine si pe care ii iubesc, chiar daca ma ranesc cateodata… Doar se stie vorba „rau cu rau, dar mai rau fara rau” 😉

N-am nicio idee. Aveam o ordine de idei pe care mi-o propusesem dinainte sa incep sa scriu, dar acum e vraiste in mintea mea. N-am mai scris pe-aici, cu gandul sa inchid tot si sa imi vad de viata mea, doar ca in ultimul timp mi-a fost dor sa scriu, sa insir niste cuvinte fara noima…
S-au schimbat multe. Unele in bine, altele nu. Dar s-au schimbat. Schimbarea e buna. Uneori ajuta… Alteori mai rau iti distruge viata. Cred cu tarie ca schimbarea care s-a produs in viata mea in ultima vreme e in bine.

…pe mine m-a încurajat.

*Două lucruri să nu le uiţi: Nu face niciodată promisiuni atunci când eşti fericit şi nu lua niciodată decizii atunci când eşti cu nervii la pământ. Cu siguranţă vei regreta când îţi vei reveni.*

Astăzi mă simt ceva mai bine, faţă de ieri. Nu că aş avea cine ştie ce problemă, dar nu prea mă simţeam în apele mele. Aveam o stare de moleşeală, fără chef şi efectiv nu puteam face nimic. Dar a trecut şi mă simt mai bine… asta nu înseamnă că nu mi-e dor de el, dar pot să mai suport o săptămână. Trebuie.
Astăzi mi-au spus câteva persoane că m-am maturizat, ceea ce e bine, I guess. Vreau să mă maturizez, să trec peste toate copilăriile ce îmi conturau cândva caracterul. Vreau să cresc, să dau piept cu viaţa, să îmi iau viaţa în mâini, chiar dacă am să greşesc, vreau măcar să fie greşelile mele. Să nu mă mai supere orice lucru care îl face el, să înţeleg odată că astea sunt nimicuri care mereu vor exista.
Am planuri mari pentru vara asta, şi poate e prematur să vorbesc despre ele, dar am să îmi scriu un gând aici. La vară vreau să dau la şcoala de şoferi (aşa că fugiţi până mai puteţi, sunt pericol public pe şosea). Azi mi-am dat seama că îmi place şi vreau s-o fac. Am oarecare emoţii, dar va trebui să trec peste ele, doar m-am maturizat, nu?
Oricum, sper că va fi bine, am nevoie de oarecare încurajări. Da, uneori simt şi eu că este prea mare presiunea. Aşa că aştept idei 😀
În rest, sunt bine… mă bucur de weekendul ce mi-a rămas, că mă cam paşte o săptămână luuungă şi plină.
Las aici o piesă peste care am dat fără să vreau, dar care a început să-mi placă. Am ascultat-o odată, de două ori, de trei ori. Şi am continuat. O las aici, în caz că sunteţi curioşi. Enjoy!

Pentru toate plangacioasele, din partea unei plangacioase…

Imaginati-va ca timpul este un CD. Pe tot CD-ul exista aceeasi melodie de un infinit de ori: acelasi inceput, aceeasi poveste, aceleasi note muzicale,  aceleasi instrumente, acelasi final. 

Acum gandeste-te la melodia ta preferata. Gandeste-te la o melodie care te dezbraca de toate carpele pe care scrie numele altcuiva Kvl, Armani, Gucci, Esprit, Lacoste, Nike,  Calvin Klein,  la fel cum o floare renunta la frunzele uscate. Lasa-o sa-ti curga prin sange si sa se acorde cu pulsul si bataile inimii doar ca tu sa devii mai tu decat ai fost.

Asculta melodia care stie totul despre tine, care iti cunoaste fiecare cicatrice, fiecare dor, care te bucura, care te doare doar ca sa te poata vindeca.

Daca ai avea o astfel de melodie, nu ai asculta-o o data, inca o data si inca o data? Asta face timpul! Isi canta melodia cea mai reusita.

-Dar pe mine nu m-ai intrebat daca vreau sa fie ieri, azi sau maine.

Daca ieri e un azi ce si-a schimbat adresa in trecut,

Daca azi e mainele de ieri ce ne-a luat prin surprindere,

Daca maine va fi din nou azi, atunci eu sunt blocata intr-un timp deloc inventiv.

Daca timpul ar fi o harta ne-am rataci. De ce? Pentru ca numele locatiilor s-ar schimba din milimetru in milimetru, din secunda in minut, din minut in ora, din ora in zi, din zi in zile , saptamani, luni, ani, batranete… Sa presupunem ca vreau sa ma deplasez din “azi” spre “maine” . In loc sa ajung in “maine” ajung tot in “azi”.  Ma intorc, sa vad unde am gresit, care iesire am ratat-o, dar “azi” s-a mutat. Acum in tara lui “azi” locuieste “ieri”  care nu ma lasa sa pasesc in casa lui fara pasaport de ieri.

Eu ce sa inteleg?Eu fug impreuna cu azi sau azi se tine lipit de mine?

Desi timpul are un infinit de urmasi, fiecare nou-nascut al lui se numeste “azi”.

-Unde ti-e inspiratia timpule?

Ah! iar a stat timpul in loc!

Pana acum am indurat toate acestea, cu speranta in suflet ca se vor remedia lucrurile, dar, cu parere de rau, observ ca lumea in care traim regreseaza pe zi ce trece. Eu, personal, m-am saturat de toate „personalitatile” astea care traiesc doar ca sa faca umbra pamantului si care nu ezita sa poceasca limba romana ori de cate ori au ocazia! Suntem satui de cuvinte rostite aiurea si vesnica problema a „fetelor moluste” [Ce este o Molusca? Moluscă (subst. fem.) = persoană care frecventează mol-urile (engl. mall) şi te uscă / usucă de bani] – hainele. Sunt probleme in lumea asta mult mai importante decat niste materiale pe care le purtam,poate, o data pe zi.
Bucuria sufletului nu consta in haine, machiaj, accesorii, bani sau alte lucruri care, odata cu trecerea timpului nu mai valoreaza nimic, ci consta in cunostintele pe care le detii, in cartile citite si in comportamentul tau.
Esti român, comportă-te ca atare!
Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!

Era odata ca niciodata o fetita care credea ca poate sa atinga cerul, poate sa aibe orice stea isi doreste si ca lumea e a ei. Nimic nu o putea face sa isi schimbe gandurile…Visa sa fie cea mai fericita fiinta din lume.
Fetita a crescut, insa, si si-a dat seama ca nu e tocmai asa…ca nu poti avea intotdeauna ceea ce iti doresti si lumea nu e la picioarele tale…
Acea fetita eram eu…insa mi-a cam trebuit o viata sa inteleg lucrurile astea… O viata intreaga in care zi de zi acumulam tot mai multe vise, spre a-mi imagina o viata cat mai colorata. Uneori mi-e dor de mine, de cine eram odata…de innocenta si naivitatea gandurilor mele, de dragostea care ma inconjura zi de zi si visarea care imi cuprindea intreaga-mi fiinta.
Putreziciunea lumii desarte, insa, mi-a spulberat orice vis si realitatea s-a transformat intr-un cosmar.
Trecerea timpului a facut asta…nu o pot numi maturitate, inca nu s-a ajuns acolo. Nu-mi amintesc cum s-a produs schimbarea. Pur si simplu s-a intamplat. Nu a fost alegerea mea.
Mi-e dor de mine, de cine eram odata. Mi-e dor de tot ce tine de copilaria mea, locurile in care nimeni n-a avut acces vreodata, decat eu, in imaginatia mea mult prea creativa de copil.
Au fost ani intregi din viata plini de basm… Amintirea clipei de atunci traieste si astazi in suflet, vie si arzatoare, chemandu-ma la ea cu atata pasiune.
Valul resemnarii a cazut demult peste nisipul amintorilor, ingropand odata cu el ultima picatura de speranta… Au ramas doar amintiri, lasand in urma o viata plina de regrete…

Astazi mi-am regasit visele….


  • Niciunul
  • Lorraine: I never thought there are other good things that can happen to us. Maybe we don't deserve those 'good' things...
  • tasteofextasy: To make more room for things better than previously ...
  • MrSnuggles: Pateu, Zakuska,Pateu , Salam , Parizer , Apa cu vitamine , H2O+Malt+Hamei = LOVE

Categorii